Compozitoarea Din Tine.

La acest concurs trebuie sa postati o creatie personala.
Fie un text, fie o poezie, fie un basm etc..


Castigatorul va fi ales fie prin poll fie de admini. Dupa cum doreste publicul )

Ca întotdeauna, toate lucrurile interesante se întâmplă la sfârșitul semestrului!
În acea zi soarele își întindea brațele,dornic să-și cuprindă cât mai mulți semeni.Iarba era deja demult verde,iar copiii rămași în căminul nr.2 al Liceului de Arte din București așteptau cu zâmbete în suflet vacanța. Printre ei,printre gândurile lor erau și unele mai puțin inocente.
Alexei era un băiat destul de meticulos în tot ce făcea.Observa rapid până și o virgulă pusă greșit.De obicei fiind primul la toate,acum accepta cu greu faptul că media lui Rareș era cu două sutimi mai mare decât a sa. Nemaiputând suporta asta,Alexei își puse în gând un plan monstruos. Dacă nu mai era primul,ce rost mai avea să guste din viața mult prea amară a lui? – gândea el. Logica tipică pentru un geniu mult prea răsfățat și mocofan,dar care tot geniu rămâne.
În timp ce mergea cu pași repezi,dorind să-și ducă mai repede planul „magnific”(după părerea sa) la îndeplinire,se ciocni de Rareș:
-Salut,amice.Ce mai faci? Pari cam abătut în ultima vreme. S-a întâmplat ceva?
-Bună,spuse zâmbind malițios Alexei. Nu,ți s-a părut. Știi,ar trebui să te preocupi de laudele pe care o sa le spui profesorilor „foarte buni” ,care te-au adus pe calea cea dreaptă și ți-au dăruit o medie de fruntaș,și nu de sentimentele celorlalți, îi vorbi el batjocoritor.
-Hei,știi prea bine că nu e vina mea că profesorii sunt așa de mărinimoși și au crezut de cuviință să mă noteze mai înalt decât pe tine.Nu sunt cu nimic mai bun ca tine, nu la școală,cel puțin…
-Hai te rog. Ține-și poveștile astea pentru tine. Eu mă grăbesc acum,ne vedem mai târziu.
Și plecă grăbit.
Pașii îl îndreptară automat spre aripa părăsită a liceului,unde știa bine că nu avea să fie găsit decât după ore bune.
Intră într-o clasă părăsită și privi la tablourile de pe pereții acesteia. Din priviri parcă îi spuneau să nu facă prostia asta. Nefiind prea manierat din fire,le întoarse spatele,fără a se sinchisi să le răspundă măcar ceva.
Într-un moment de megalomania,îi veni ideea să scrie un „bilețel de adio”. Nu. Totuși el nu era asemeni tuturor celorlalți care amenință că se sinucid din cauza lui X și Y. El va suferi și va muri în tăcere.
Privind pentru ultima oară spre cer,scoase un cuțit din buzunar și îl înfipse adânc în încheietura mâinii…lui? Dacă era mâna lui,straniu,nu simțea absolut nimic. Oare chiar așa era moartea? Fără sentimente,fără nimic? Doar o banală continuitate a vieții? Privind mai atent,văzu că nu era singur.Scoase un strigăt de groază când văzut brațul mutilat al lui Rareș chiar deasupra brațului său. Acesta se furișase în spatele lui Alexei, intuind că nu era ceva în regulă cu el.
Și ghicise corect. Dragul de el, acum chiar era o victimă,într-un joc macabru,prea groaznic pentru el.
Neputând suporta durerea,care chiar era motivată de data asta,Alexei își mai înfipse o dată cuțitul,de data asta mult mai adânc și trase o ultimă gură de aer.
Deodată,se trezi într-o multitudine de imagini și culori care…ciudat, îi erau atât de familiar.
În jurul celor doi era ploaie,ploaie din lacrimile celor dragi. Cei doi se priveau,dorind cu disperare să se îmbrățișeze,să-și ceară iertare,dar acum erau paralizați.Pe veci.
…și lacrimile curgeau,iar o melodie banală le sfredelea urechile cu niște acorduri isterice de vioară.
…era sfârșitul.Sau un nou început. Probabil doar ei știau. Și chiar dacă ar fi dorit să întoarcă timpul înapoi și să schimbe ceva,ar fi imposibil.
Iată încă o dovadă că un singur moment,o singură secundă poate schimba totul.Într-un mod tragic și ireversibil.

O melodie scrisa de mine :">

I’ll try to be your guardian angel

Just come and grab me into midnight
Come along and set me free…
Come and grab me after twilight,
When the moon is as far as you can see…

But the waves of the sea are rolling in,
And the sky seems to be so thin…
But we wander back and forth,
We’re going far to the north…

Through the blizzard, through the rain,
I’ll be there for you to heal your pain,
Through the danger of the nature
I will be there to drive away your anger…
And I’ll drive away all the misadventure
I’ll try to be your guardian angel…
I will save you,I’ll stay by your side…
A guardian angel who shows you your light…

I hear your desperate whisper in my ears
And my blue eyes are full of tears…
As your memory is haunting me
I can realise all I want is thee…

But the waves of the sea are rolling in,
And the sky seems to be so thin…
But we wander back and forth,
We’re going far to the north…

Through the blizzard, through the rain,
I’ll be there for you to heal your pain,
Through the danger of the nature
I will be there to drive away your anger…
And I’ll drive away all the misadventure
I’ll try to be your guardian angel…
I will save you,I’ll stay by your side…
A guardian angel who shows you your light…

But we wander back and forth,
We’re going far to the north…