Poate un zambet indulci o inima?

Clasa a 9-a.
Maine...prima zi de scoala.
Sunt in tren.Trebuie sa ajung la gazda mea din orasul unde urma sa invat. Putin nerabdatoare in legatura cu toate lucrurile frumoase pe care eu le asteptam in viata mea cu inceperea liceului, am petrecutr tot drumul cu castile in urechi.
Trenul a oprit. M-am dus langa un zid desenat probabil de tinerii din oras. Asezata pe sacosa, mi-am verificat telefonul. Mama...
-Buna mami! am sunat-o eu inapoi.
-Ash, ce faci? Ai ajuns? ma aglomera mama cu intrebari curioasa.
-Sunt in gara. Am adresa aici pe plic. Cred ca voi lua un taxi, i-am raspuns eu, cautand plicul prin gentuta mea neagra, pe diagonala cu multe insigne colorate pe ea la care tineam foarte mult.
-Bine draga mea. Daca ai nevoie de ceva sa dai un bip. Te sun eu inapoi.
-Sper sa ma descurc...Nu-ti face griji. Bye!
-Bye!
-"Bye!" ma imita unul din skatery care erau in preajma. Avea parul castaniu, tuns rebel, putin lungut si ochii caprui. Nu vedeam ca pe o badjocora modul in care imi vorbea ci ca pe un "Salut! Imi placi!"
M-am ridicat si mi-am luat bagajele in mana, insa ei s-au urcat pe skate-urile lor si au pornit pe langa mine, facandu-se k ma lovesc "din greseala" pana m-am dezechilibrat si am cazut din nou pe sacosa. Am format un numar de taxi. Nu vroiam decat sa scap cat mai repede de acolo.
-Alo, buna ziua! As vrea si eu un taxi la gara.
-Ok. In 5 minute.
-Multumesc mult.
-Nu aveti pentru ce. Buna ziua!
-Vine mamica sa te ia? m-a intrebat el facand o intoarcere cu skateul in fata mea.
-...
-Nu vorbesti cu mine?...Roackaro!
Deci asta era problema lui. Eram imbracata in niste pantaloni negri cu buzunare mari, largi si un tricou rosu. Parul meu castaniu statea putin carliontat, iar bretonul iregulat imi acoperea fruntea. Ma machiasem discret folosind doar rimel si creion pentru conturarea ochilor mei verzi. Aveam unghiile mici si ojate cu negru iar in picioare niste bascheti negri. Chiar ascultam rock., insa tineam muzica doar pentru mine. Am vazut rockeri si mai ciudati. Ce avea cu mine?
Iata ca a sosit si taxiul meu.
-Nu esti prea vorbareata, roackaro! mi-a zis el pentru ultima oara.
Era ora 18, iar la si 10 taxiul a oprit in fata unei case mari de o culoare ciudata. Am sunat la sonerie:
-Trebuie sa fi fata pe care o asteptam, a spus femeia.
-Ashley...Ashley Robinson, m-am prezentat eu.
-Eu sunt Amalia Shinison, iar el este sotul meu Thomas.
-Incantata.
-Hai, intra, m-a poftit ea inainte.
Interiorul casei era modest si totusi, foarte primitor. Peretii interiori ai casei, erau acoperiti de imbinari calde de culori. Cei 2 m-au condus sus pe scari la etaj unde se afla camera mea. Mi-au spus ca ma asteapta la masa dupa ce termin de despachetat, iar dupa ce am terminat, am coborat jos.
-Cati ani ai Ashley? m-a intrebat doamna Amalia.
-15, am raspuns eu schitand un zambet care speram eu, sa indulceasca atmosfera.
-Ca si Raul! a remarcat ea.
-Nu o compara pe ea cu golanul ala mic, a certat-o domnul Thomas.
-Ai dreptate. Scuze.
A 2-a zi totul a decurs absolut normal pana la masa de pranz.
-Ash, m-a sunat aseara mama ta. Am intrebat-o daca exista niste reguli pentru tine si a spus ca asta depinde de noi. Nu am prea multe de spus, insa avand in vedere ca noi raspundem de tine, te-am ruga sa nu vi prea tarziu acasa. Cel tarziu la 12, mi-a zis doamna Amalia.
-Da, da...nu este nicio problema. Nu cred ca o sa stau tarziu. Nici nu am cu cine, i-am spus eu.
-Te cred si eu, a spus o voce care imi parea oarecum cunoscuta.
Shocked Stiam eu. Era acel skater de la gara.
-Raul taci! l-a certat domnul Thomas.

Astept comentarii si pun si next'ul.
Enjoy!

e draguta continua

mie imi place:>

continua ;
abia astept sa vad ce se intampla:>

OMG pune odata continuarea. :O
Nu ne lasa aici in suspans :-s

scuzee
aveti continuarea acum xD

Deci el era Raul, baiatul familiei la care urma sa imi petrec urmatorii 3 ani din viata si cel care ma ura din cauza genului de muzica pe care il ascultam. Unde fusese de nu il vazusem pana acum?
-Doar de curiozitate, Raul, la cat ai venit aseara acasa? l-a intrebat domnul Thomas.
-La 2, a raspuns el fara nici un fel de stres.
-Nu incetezi niciodata sa ma uimesti, i-a spusa mama lui.
-Mda...Deci, despre roackara asta este vorba? a spus el uitandu-se la mine.
Era rockeritza nu "roackara", un cuvant prin intermediul caruia ma badjocora. Ma enerva faptul ca radea de mine.
-Raul, vorbeste frumos. Nu da dovada de proasta crestere, i-a spus doamna Amalia calma.
-Ei bine, roackara asta...are un nume? m-a intrebat el.
-Ashley, i-am raspuns eu, incercand sa nu izbugnesc intr-o criza de nervi.
-Te deranjeaza ca iti spun roackara?
-Atata timp cat se zice "rockerita"...Tu ce crezi? i-am raspuns eu.
-Esti ironica...
-Banuiesc ca iti e foame Raul, i-a zis doamna Amalia.
-Mama, vreau si eu niste bani, i-a zis Raul.
-Pentru ce?
-Pentru mine, a raspuns el simplu.
-Cat vrei? l-a intrebat ea.
-100.
-In geanta la mine.
Nu-mi venea sa cred cat de usor ii juca pe degete baiatul asta. Daca era asa rasfatat acasa, nici nu ma miram ca isi dadea atatea aere pe langa cei din jur.
-Plec, i-a spus el, apoi iesind pe usa.
-Acum intelegi de ce nu vrem sa te comparam cu el? m-a intrebat tatal lui.
Doar am zambit, incercand sa ascund niste critici pentru ca nu cosideram normala atentia care i se acorda, acestui adolescent.
Le-am spus celor 2 soti ca as dori sa fac o plimbare pentru a deveni mai familiara cu orasul, iar acestia au fost de acord.
Cand sa ies din casa, am zarit pentru prima oara catelusul familiei. Era alb, pufos si foarte, foarte mic.
-Ash, ai putea sa il iei si pe el cu tine? m-a intrebat, acum, Amalia.
-Cum il cheama? am intrebat eu in timp ce ma jucam cu micuta necuvantatoare.
-Cookie...e foarte dulce, mi-a raspuns femeia razand.
-Super....Il iau...Sigur ca il iau.
So...l-am luat cu mine pe Cookie in lesa, iar pentru ca acesta era invatat cu plimbarile a cooperat cu mine foarte bine.
Dupa ce am hoinarit o gramada de timp prin oras, am luat si eu loc pe treptele unui monument dintr-un parc. Am bagat mana in gentuta si am scos o revista pe care o cumparasem in plimbarea mea.
-Zig! Zig! Stai! rasuna un urlet in tot parcul.
Deranjata, mi-am inchis revista. La timp pentru ca un baiat tarat de un caine mare, latos si negru, se indreptau infricosator de repede spre mine. Ultima varianta, si prima care mi-a venit in minte, a fost aceea de a-mi pune mainile inaintea capului. Degeaba. Cum Cookie era in spatele meu, acel caine isi fixase tinta. El, a reusit sa sara peste mine, insa baiatul nu. Cand mi-am deschis ochii sa vad ce s-a intamplat, chipul lui a fost primul lucru pe care l-am vazut. Era mai mult decat frumos. M-am inrosit brusc. Si el la fel. Avea ochii mari si albastrii cu parul blond.
-Scuze! Imi cer scuze! a inceput sa spuna el ridicandu-se de pe mine.
-Nu, nu-i nimic, i-am raspuns eu oarecum suparata.
-Cum as putea sa ma revansez?
"-Fi sclavul meu!" i-am raspuns eu, insa numai cu gandul. Asa se intampla daca ma uit la prea multe fime.
-Te-ai lovit? m-a intrebat baiatul.
-Putin la spate...
"-...putin mai mult. Judeca si tu. Normal ca m-am lovit" gandeam eu putin nervoasa.
-Hai la un suc?...Ne plimbam?....Te plimbi cu mine?
-Citeam ceva... Ma simt bine si aici.
-Esti cumva noua in oras?
-E chiar atat de evident?
-Nu...mi-am incercat norocul si eu.... Nu-mi vine sa cred ca am nimerit....Atunci...iti fac o tura a orasului?
-Imi arati unde e scoala?
-Scolile...
-Numarul 4 ma intereseaza.
-Asta si multe altele. Hai!
-Deja ti-ai gasit iubit? Roackaro! a spus Raul in treacat pe langa noi, tocmai cand acel baiat imi daea o mana de ajutor sa ma ridice.
-Il sti pe asta? m-a intrebat blondul.
-Din pacate... E copilul familiei la care locuiesc in gazda. Tu?
-Mda...din vedere. Apropo, eu sunt Alex.
-Ashley, incantata.
-La fel....Auzi, vi cu mine sa o iau pe sora mea de la repetitii?
-Repetitii?! La ce?
-Dansuri...
-Vin..aaa...unde e Cookie?
-Mai e putin timp. Putem sa il cautam...
-Ok,...Unde o fi plecat?
L-am cautat in tot parcul, l-am strigat si nimic. Ce-i drept eram speriata. Speriata de ce vor zice Amalia si Thomas. Reusam sa ii fac sa se supere pe mine din prima zi. Eram stresta si-mi era foarte frica de ceea ce urma sa se intample.
-Roackaro! Hua! a inceput sa ma huiduiasca Raul trecand pe langa noi...cu Cookie dupa el. Si asta nu era cel mai rau lucru pe care il facuse. A mai aruncat si cu niste flori in mine pe care le rupsese de pe marginea drumului si m-a impins in niste tufisuri cand a trecut pe langa mine cu skate-ul. Alex, a incercat sa ma ajute, insa l-a impins si pe el...peste mine. De parca nu era destul de penibila situatia in care eram a mai trebuit sa cheme si un gardian ca , cica, ne facem de cap in tufisuri. Era cat pe ce sa luam o amenda. Pur si simplu se comporta cu mine ca si cu cum as fi fost cea mai groaznica persoana existenta.
Cand am ajuns in fata locului in care lua lectii de dans sora lui, m-am asezat pe o banca si am inceput sa imi citesc iar revista.
-Asculti rock? m-a intrebat Alex, dupa un moment indelungat de tacere.
-Vreo problema?
-Nu...da'...
-Scuze...Sunt nervoasa...Nu pot sa cred ca ma uraste atat de mult. E ceva rau in a asculta rock?
-Nu..si eu si Amy ascultam. De ce crezi ca ne intelegem noi atat de bine? Muzica e singurul lucru pe care il avem in comun. In legatura cu Raul...nu-ti face griji...si lui Amy i-a facut asa ...la inceput....De fapt..nu era asa vara trecuta...la inceputul verii trecute....
-Nu-mi vine sa cred ca ai reusit sa iti abandonezi calculatorul si sa vii pana aici, a spus o fata cu parul blond, lung si ondulat, acum prins in 2 codite si cu ochii negri, care tocmai iesea din acel club.
-Asa te bucuri tu ca veni sa te iau....i-a zis Alex, prefacandu-se suparat.
-Nu ma intelege grezit...Oricum...deja am vorbit cu gasca sa vins sa ma ia.
Am dedus din conversatia celor 2 ca acea fata trebuia sa fie Amy, sora lui Alex. Am facut cunostinta cu ea, iar in timp ce ii asteptam pe cei din gasca ei, ea mi-a marturisit ceea ce a patit ea cu Raul. N-a vrut sa dea prea multe detalii, insa mi-a spus ca vara trecuta viata i-a oferit foarte multe incercari, care l-au pus la pamant. M-a rugat sa incerc pe cat posibil sa nu il ranesc si sa nu le raspund cuvintelor urate aruncate spre mine la nervi. Nu prea intelegeam ceea ce vroia sa spuna. Dupa ce ca el incepea mereu, tot el era cel ranit. Cand am intrebat-o ce s-a intamplat mai exact, mi-a cerut sa incheiem subiectul "Raul".
Conversatia noastra a continuat insa , astfel afland ca suntem in aceeasi clasa. M-am bucurat enorm, avand in vedere ca nu cunosteam pe nimeni.
Cand prietenii ei au ajuns, ea a plecat. iar Alex s-a oferit sa ma duca acasa.

Va urma...

Ce draguuut.<3
I love it.;x
& astept nextu`. =D

new reader xD

Primul post:
“Trebuie sa ajung la gazda mea din orasul unde urma sa
invat.”
Începi propoziţia cu prezent şi o termini la perfect.
“ma aglomera mama cu intrebari curioasa.”
Aici nu se înţelege că mama e curioasă. Sună ca un fel de
dezacord, ca şi cum ai zice că întrebările sunt curioase.
“pe diagonala cu multe insigne colorate pe ea la care tineam
foarte mult.”
Ok deci dacă e cu multe insigne nu mai e nevoie să zici că e
pe ea, plus de asta ar fi trebuit să pui virgulă.
Am impresia că totul se întâmplă prea repede. Ba e în tren,
ba aşteaptă taxiul, ba e dimineaţă. Dacă unele momente nu ţi se par importante
scoate-le pur şi simplu, n-are rost să aglomerezi cititorul cu detalii care nu
au niciun rost.

Acum despre story-line.
Partea cu “roackero” mi se pare uşor stereotipică. I-ai descris
îmbrăcămintea, lucru din care ar reiese că ea ascultă rock. Nu-mi place chestia
asta.
Tipul ăla mi se pare cam nesimţit, dar totuşi simpatic.Şi la
el am sesizat o chestie stereotipică.
Ok deci ăia au primit-o să locuiască la ei chiar dacă nu
ştiau prea multe lucruri despre ea.Asta mi se pare ciudat.
Şi ai menţionat ceva de clasa a9a,dar în rest nimic despre
şcoală.Weird.
Al2lea post:
Iar greşeli de
exprimare.>_<
Lucrurile se întâmplă din nou mult prea repede şi nu
transmiţi niciun sentiment.Nu ai descris nimic, ai pus doar naraţiune şi
dialog, de acolo să ne dăm noi seama.
Ca poveste nu e cea mai originală chestie, mai ales faza cu
câinele, filmele cu adolescenţi sunt pline de aşa ceva.Mă rog, Alex ăla pare
drăguţ deşi e ciudat că s-au împrietenit aşa,dintr-o dată şi se mai şi oferă
să-i arate împrejurimile chiar dacă are treabă cu soră-sa. Au un lucru în comun, atâta ştiu unul despre altul.Cul rău.
Părinţii lui Raul mi se par exagerat de neglijenţi, şi tipul…uhm,
e destul de interesant că-I joaacă pe degete. Totuşi mi se pare aiurea ca
Ashley să fie mai presus decât propriul lor copil.

a.şi în primul next ziceai că "mâine e prima zi de şcoală" şi a doua zi ea se plimbă cu câinele.
cul rău să chiuleşti din prima zi
Ok, aştept next.