Compunere

Nu am mai avut de ceva timp asa un concurs pe forum. So, tot ce aveti de facut este o compunere [text epic] legandu`va de orice, dar sa se incadreze in tema ceruta.Va inscrieti odata ce "postati" compunerea.

In aceasta editie a concursului, tema este: Teama de iubire


Stiu ca suna cam stupid si tocmai de aceea vreau sa vad ce idei aveti. Sper sa fiu impresionata intr`un mod placut, mai ales pentru ca stiu ca aveti talent.

Atentie! Puteti pune ce titlu doriti! Daca atrage atentia e un bonus. good luck!

Cam cât de lungă ar trebui să fie?

^da cam cat de lunga
unde trebuie postata , aici sau printr`un PM cuiva ?
tema este iubire, rtebuie sa ne legam de iubire sau sa spunem ce intelegem noi prin iubire?

Nu,acum pe bune.Unde trebuie sa scriem compunerile?Aici sau prin PM?

Azi dimineata m-am trezit cu un dor nespus de a-l vedea.Nu ma cunoaste,dar eu il cunosc mai bine decat ar face-o oricine.Nu stie ca exist,ca ma gandesc la el zi si noapte,ca ii vad chipul in orice...
Imi este teama sa-i vorbesc...sa-i spun ce simt pentru el de fapt.Imi este teama de iubire.Cand il vad cu ea simt ca mai este putin si mor.As da orice sa stie,sa stie cat de mult il iubesc, sa vina la mine si sa-mi spuna NU.
Cand trece pe coridorul scolii noastre ii simt parfumul,un parfum dulce,de caramel,ii vad ochii albastrii sub parul negru ca de matase.Ies afara numai ca sa-l vad,si tremur oridecateori ma atinge din greseala.Urasc faptul ca la anul viitor va pleca,cu ea,la liceu...
Povestea se incheie...tremur la acest gand macabru...Ma gandesc cate sanse am avut,dar teama sa iubesc m-a impiedicat...Acum cand au trecut doi ani...stau si-mi aduc aminte...Cum povestea mea s-a sfarsit.

Este ora 03:17.Inca n-am adormit.Inca ma gandesc la el.Nu stiu...poate vorbeste serios cand zice ca ma iubeste.Dar de ce simt ceva care ma face sa cred ca ma minte.Daca e doar un joc?Daca e un pariu intre el si prietenii lui..Poate nu-i pasa!
Dar si eu il iubesc.Privirea lui..ochii lui albastrii.Cum sa nu-mi placa?Stiu ca e favoritul tuturor fetelor de la scoala..De ce m-ar alege tocmai pe mine?
Am inchis ochii,vazand numai imaginea lui...Am avut un vis ciudat. Se facea ca eram impreuna.Eram fericiti.Ieseam in fiecare zi impreuna,la scoala se lauda ca iesim impreuna..
Dar acest vis frumos,s-a transformat in cosmar.M-a tradat.L-am vazut cu...cu cea mai buna prietena.Cum a putut sa-mi faca asta?Stiam ca nu trebuia sa am incredere in el.
Am deschis ochii.Era 8:44.In timp ce incercam sa ma trezesc,am revizuit visul.Daca era o premonitie?Trebuia sa aflu.Si nu era alta cale,decat sa accept sa fiu iubita lui.
Am plecat,pe jos,la scoala.Am vrut ca tot drumul sa ma gandesc la un dialog...Sa nu fiu foarte spontana,nici ciudata...Ma gandeam ca daca o sa ma bag in seama cu el,ma va intreba ceea ce vroia de mult sa ma intrebe.Da..era un plan perfect.
Pe holul principal al scolii era el,cu prietenii lui.Am avut o intrare ca-n filme,gen : slow motion.Toti se uitau la mine.Mai ales el.Ne priveam fix in ochi,in timp ce eu mergeam spre el.Le-a facut semn prietenilor lor sa plece,acestia executand ordinul.Eram doar noi doi.
-Buna.am zis cu o voce subtire,si incet.
-Buna!Nu pot sa cred ca vorbesti cu mine!Arati foarte bine azi.
-Aaaa.Multumesc.Si tu la fel.-am inrosit-Stii...ma gandeam daca nu vrei sa mergem prin parc..
-Super.Mi-ar placea.a zis el,uitandu-se cu ochii lui albastrii fermecatori la mine.Sper ca n-am salivat in fata lui.Deci,ne vedem dupa ore?
-Sigur. Apoi am plecat spre clasa mea,respirand foarte greu.Poate chiar exista o chimie intre noi.

Dupa ore,eram foarte agitata.Nu stiam ce o sa-i zic..Ce o sa se intample.
Dar totul a mers ca pe roate.Ne-am plimbat o vreme.Am povestit despre noi,despre vietile noastre.Simteam ca il cunosc de o mie de ani.
Ne-am asezat pe banca.Il priveam fix.Cred ca aratam penibil.Dar lui nu-i pasa.M-a luat de mana si mi-a mangaiat fata.
-Scuze ca pana acum te-am ignorat.Esti o persoana minunata.i-am zis.
-Si tu esti minunata.Mi-ar placea daca am mai iesi odata la o intalnire.
-Si mie mi-ar placea. Acum,trebuie sa plec acasa.E deja tarziu.

M-a condus pana acasa.Nu,nu am avut niciun 'contact'.Dar ma simteam bine.Ma bucur ca mi-am facut curaj sa vorbesc cu el,si ma bucur ca visul meu nu a fost adevarat.
Am invatat ca teama de iubire nu este buna.Daca ne este frica sa iubim,putem pierde persoane care chiar tin la noi.


SFARSIT!


P.S: Personajele sunt total inventate.Am scris din perspectiva unei fete,nu sunt euin poveste.

Aritmi şi aspiraţie...





Zâmbet,vise,atingeri timide şi speranţă.Aşa
a început procesul meu de autodistrugere.Cu fiecare zi e mai rău.Nu-i voi
mărturisi niciodată.Nu va ştii de visele mele siropoase,aspiraţii care nu mi se
cuvin.


Am încercat.Încă încerc.În fiecare
seară după cină,merg în camera mea şi-mi spun că de mâine n-o să-l mai
iubesc.Probabil c-au trecut mii de „mâine”, în care,cum îl vedeam dimineaţa
aşteptând să începem lecţiile simţeam un fior care-mi străpungea întreg
corpul,făcându-mă fragilă şi nesigură.Eu, fata de şaisprezece ani, visătoare,
spontană, fără responsabilităţi.El,cu vreo zece ani mai mare,profesorul meu de
pian.Imposibil, ştiu.Dar asta nu-mi ia dreptul de-a spera.Sper,sper ca într-o
zi să nu mai fiu fiica unor oameni respectaţi de societate, care peste câţiva
ani o să-mi impună să mă căsătoresc cu fiul unui arhitect. Vreau ca într-o zi
să fug la el,să-l îmbrăţişez şi să rămân în braţele lui pentru o veşnicie.


M-a făcut să-mi doresc să fug
departe,să fiu liberă. Mai mult decât atât,a devenit cel mai important om din
viaţa mea. N-aş putea trăi cu gândul că într-o zi o să plece,lăsându-mă să cad
în abisul ăsta infinit,pătat de minciună, păcat şi mândrie.


Un spirit inteligent,într-un trup
tânăr,suplu şi-o faţă de copil.Ochii mari, negri,părul blond,ondulat,în care
vreau să-mi plimb degetele,sărutându-l încet,într-un apus de vară.Eu stau în
braţele lui,îl privesc şi-i spun că-l iubesc.El tace şi mă sărută,plimbându-şi
degetele pe gâtul meu.Soarele aproape înghiţit de negura nopţii îi luminează
chipul.Închid ochii şi-i strâng puternic mâna,ca şi cum nu l-aş mai lăsa să
plece.Respiraţia lui adâncă e probabil cea mai frumoasă melodie,şi e unică,de
neînlocuit.


Adorm fericită în
braţele lui,ştiind că va fii mereu acolo.


Şi-aşa se sfârşeşte fiecare
vis.Fericire,împlinire.Ar trebui să mă bucur.Ar trebui să zâmbesc şi să păstrez
vie speranţa.Dar suspin, lacrimile îmi curg şiroaie.Fiecare zi rupe câte o
bucată din sufletul meu şi o aruncă în cel mai negru colţ al existenţei umane.


Lacrimi,durere şi agonie.Finalul
tragic al unei poveşti a cărei protagonistă sunt eu.

scuze de dulbu, dar a trecut o grămadă de timp.
se mai face concursul sau nu? u.u

Eu, El si balaurul din umbra

Eu...o adolescenta...el un tanar.El e Fat frumosul din visul oricarei fetite de gradinita dar stupoare n-are cal alb...are id de messenger.Noi nu ne trimitem scrisori ca in Caragiale ci smsuri pline de banalitati siropoase.Ii ascult vocea si tremur ...sunt fiorii primei iubiri.O iubire dar nu este orice fel de iubire este Prima Dragoste...primul baiat din viata mea!Il ador si simt ca pt el as sacrifica: o clipa, o ora, o zi, doua, o luna, un an, o viata, o vesnicie!
Oare de m-ar cere de sotie ce as face?M-as inrosi as tremura si as spune un sigur DA!Dar am uitat de balaur!Why!!!!Am uitat ca contrar eroismului meu puieril sunt inca fetita lu mama si a lu tata si ca tata n-ar accepta macar o secunda ca mie sa-mi zboare gandul la Fatul meu Frumos care apropo are si un nume:Alex!Si acum spuneti si voi...Cum sa ma impart intre Alexutzu meu scump si balaurul de langa mine?Mie teama ca iubesc la distanta si se stie ca ochii care nu se vad se uita!
Alex I love you forever but...momentan depind de banii tatei asa ca ...